Curand am revenit pe meleagurile copilariei, acolo unde alergam printre sondele de petrol , prin paduri , pasuni, sau mina de carbune de langa satul bunicilor. Nu am sa uit niciodata mirosul padurii de acolo, sau cel al fanului proaspat cosit, al apei de izvor, al murelor coapte de pe gardurile vii, al laptelui proaspat muls, al mocanitei ce transporta carbune....
Acum mi-as dori sa am copii care sa treaca macar prin jumatate din dulcele gust al copilariei mele...acum totul este moncrom....acum toate locurile dragi mie nu mai au viata...apartenenta locului a disparut odata cu inchiderea fabricilor, a minelor, a plecarii tinerilor spre un trai mai bun pe alte meleaguri...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment